Umor "Star Wars"

Doar aşa, că m-a amuzat copios.

Lumea de mâine

Având în vedere că toate filmele şi serialele SF din copilăria mea (chiar şi cele din adolescenţa mea) sunt deja depăşite moral şi ştiinţific, nu mă pot opri să nu constat că (din fericire) din ce în ce mai mulţi oameni de ştiinţă şi/sau tehnologie îşi exprimă opiniile şi, uneori, angoasele în formă literară. Unul dintre ei este Peter Watts, al cărui site www.rifters.com l-am mai pomenit. Peter Watts este un biolog marin a cărui gândire dovedeşte profunzimi aparte, ale cărui cărţi mi-au umplut destule ore plăcute şi care nu se sfieşte să-şi expună opiniile despre probleme foarte actuale. Citiţi aici  (http://www.rifters.com/crawl/?p=3253) ceva cutremurător... Deja ficţiunea a fost depăşită de realitate, pe partea rea a lucrurilor.
Oricum, mi se pare prea puţin probabil ca specia noastră să dispară foarte curând, dar scenarii de genul celor din "Mad Max", "Waterworld" ş.a. par din ce în ce mai plauzibile şi mai apropiate când ne uităm la societăţile moderne suprapopulate cu brute semidocte cu acces la arme şi tehnologie.
Clar, Homo Sapiens Sapiens nu este interesat de supravieţuirea propriei specii... Poate nici nu merită.

Un exemplu de urmat

Cititi pe blog la Mixy ce trebuie să faceţi pentru a mai "nivela" puţin tupeul vânzătorilor ambulanţi de nimicuri la supra-preţ. Asta e chiar tare!

Plăcintă de zmeură

Nu, nu m-am apucat de gastronomie şi nici nu am mare atracţie spre plăcinte. Dar îmi plac proiectele care implică pinguini, educaţie şi meştereală... Prin urmare, supun atenţiei voastre Raspberry Pi. Cred că va fi următorul "gizmo" pe care mi-l voi cumpăra.

Strategie de vânzare

Tocmai m-am întors din piaţa agro-alimentară (Rahova - cea "care este" renovată de prin 2004). E cald (cred că ştiţi şi voi asta deja), sacoşa e voluminoasă şi destul de grea (peste 15Kg la 35 de grade Celsius), pepenele a fost deja aşezat în frigider în vederea sacrificării ulterioare, nevasta mi-a trasat sarcina coacerii vinetelor pe grătarul din curte (bucătăria e pe cale să devină un furnal), iar eu n-am chef  nici să respir... Prin urmare scriu (şi să nu vă mire efectele hipoxiei ce urmează să apară).
Nu încetează să mă minuneze docilitatea concetăţenilor mei în faţa nesimţirii celor care (practic) trăiesc pe banii lor. În episodul de azi, vânzătorul de legume/fructe din piaţă, cel cu S.R.L., A.F. sau P.F.A. în coada numelui.
Nevastă-mea a ochit nişte piersici destul de frumuşele ca aspect, la un preţ aflat în media locului. Ne aşezăm cuminţi la coada de 2 persoane, transpirând la unison cu ceilalţi concetăţeni (din care mulţi se pare că n-au mai avut parte de un duş de la ultima ploaie torenţială).
Prima clientă încerca să-şi aranjeze sacoşa încărcată pentru a nu strivi preţioasele fructe în timp ce-şi strunea cu blândeţe copilul nerăbdător să guste fructele... În acelaşi timp, "cucoana" vânzătoare, care arăta ca şi cum s-ar fi pregătit de o ieşire "la şosea", cu o sfântă indignare pomenea sonor o clientă precedentă (şi părţile intime ale acesteia, plus referiri religioase şi socio-patologice la familia ei) pentru incredibila transgresiune a amestecării fructelor storcite de deasupra cu cele "mai bune" de la baza grămezii cu preţ redus. Prima clientă îşi trage repede copilul de mânuţă şi încearcă să evite nevinovatele lui cereri de traducere a mai multor cuvinte proaspăt auzite...
Următoarea clientă e o doamnă ceva mai vârstnică. Cere respectuos să i se cântărească 1/2 Kg de piersici... "...dar mai tari, nu aşa de moi, că am mult de mers până acasă." Răspunsul vine pe un arc reflex demn de insecte prădătoare: "Păi o să-ţi rupi proteza-n ele, mamaie!"
Se spune că a treia oară e cu noroc. Ei bine, eu azi nu mai vreau piersici. De mitocani nu mai vorbesc... Mi-era cald, transpiram ca la saună şi îmi creştea nervozitatea, aşa că mi-am rugat nevasta din ochi să lase naibii distrugătoarele de proteze şi să încheiem cumpărăturile cu pepenele hidratant.
Mi-e încă prea cald ca să mai vreau să descriu şi drumul spre casă, dar vă provoc pe voi să vă imaginaţi un autobuz RATB la 11:45 în miez de duminică din miez de iulie...
Comentaţi, vă rog!

Imaginaţie şi umor

Într-o seară îmi culeg fiul de pe aleea unde se jucase mima cu ceilalţi copii...
După ce mimează câteva animale şi personaje, nevastă-mea vine cu ideea de a-l pune să mimeze brânza. Rezultatul a fost total neaşteptat: piticul se aşează pe vine cu braţele întinse în faţă şi antebraţele prinse unul de celălalt, vrând să arate ca un cub... Ştiam de povestea cu admiterea la ATF, cu brânza care trebuia să se împută... şi mă aşteptam la ceva similar, dar tot m-a luat prin surprindere când a zbughit-o rectiliniu spre cuşca potăii, în faţa căreia a început să se tot "micşoreze".
Cred că mi-am pierdut mult din intuiţie de când eram copil... Nu mi-am dat seama de ce a mimat aşa, drept care l-am întrebat ce a mimat de fapt. Răspunsul a venit cu un zâmbet ştrengăresc şi superior:
"- Simplu, am mimat o bucată de brânză pe care a furat-o un şoarece ca s-o mănânce la el acasă."
Mi-am dat seama că am fost învins pe terenul imaginaţiei şi umorului. Bine că a fost el cel care mi-a zgâriat ego-ul, pentru că mi l-a şi oblojit - e urmaşul meu.

Temptare ad quieti fumantem, sed non vapore (5)

Iată că a trecut o săptămână de la ultima postare... O săptămână în care mi-am pierdut mama, mi-am revăzut rude de care nu-mi era dor (pe lângă câteva care chiar mi-au lipsit) şi am învăţat din nou că afecţiunea profundă şi sinceră este cel mai adesea şi cea mai discretă.
În cele 7 zile foarte solicitante n-am simţit nevoia vreunei ţigări normale şi nici nu m-a deranjat (prea tare) fumul lor. Am fost foarte mulţumit de susţinerea oferită de aburitoarea mea cu aromă de tutun turcesc şi de cireşe...
Aceasta postare va fi ultima din seria Temptare ad quieti fumantem, sed non vapore, chiar dacă voi mai scrie despre câte un experiment sau "descoperire" în ale aburelii. De altfel, din raţiuni (deocamdată) emoţionale m-am "afiliat" furnizorului meu lăudat într-o postare anterioară şi voi recomanda sporadic produsele pe care le-am încercat personal.
Închei cu îndemnul "Aburiţi, aburiţi şi iar aburiţi, pentru a lăsa cât mai mult oxigen hematiilor voastre. Creierele voastre vă vor mulţumi (dacă le-au rămas suficienţi neuroni)."

Temptare ad quieti fumantem, sed non vapore (4)

Buuuuunn... A trecut primul moment critic: cafeaua de dimineaţă. De obicei stingeam cel puţin două uscate... Mi-a fost puţin poftă, dar am tras sănătos din aburitoare şi mi-a trecut. Parcă şi cafeaua avea un gust mai aparte. Până aici, toate bune.
Pe drum n-am apucat să aburesc... prea mare aglomeraţia (azi, totuşi, a fost mai puţin stresant).
Ajuns la birou, îmi iau micul dejun, apoi... clasica pofta de o ţigară. Pufăi fericit că nu trebuie să mai ies din birou, citesc câteva ştiri şi câteva paragrafe din cartea "de drum"... apoi mi se întunecă puţin fericirea: lichidul a găsit o cale subtilă către degetele mele... Şterg, desfac, observ... Curge până la contactele bateriei. Nu e grav, doar că nu mi-am luat lichid de rezervă la mine. Şterg minuţios toate componentele şi decid să ţin ţigara mai mult orizontal sau cu muştiucul (implicit rezervorul) în jos când nu pufăi.
Din nou, senzaţia de fumat şi cantitatea de fum sunt satisfăcătoare. Am încercat o uscată pentru comparaţie: nu merită, deja avea un miros uşor deranjant faţă de cămila cu cireşe, chiar dacă senzaţia de TH pare a fi mai "naturală". Nu cred că mă mai "spurc" curând la aşa ceva.
Poate ar trebui să trec la alt tip de atomizor, cartomizor, clearomizor... Dacă ştiţi voi ceva, daţi pe goarnă, daţi privat, numai să daţi.

Temptare ad quieti fumantem, sed non vapore (3)

Mi-a sosit pachetul cu ţigările eGo-T de la Joyetech. Prompt şi ieftin.
Evident că n-am rezistat tentaţiei de a folosi aburitoarea imediat, aşa că am băgat-o pe USB (am menţionat că e "passthrough"?), i-am montat atomizorul, am umplut rezervorul cu destul de mult lichid (cred că-mi va ajunge cel puţin până mâine seară) şi l-am înfipt în atomizor.
La început mi se părea că trag în gât un abur ca ăla din bucătărie când fierb sarmalele în vin, iarna... mirosea frumos, era călduţ... dar atât. Prin organul gândirii mi-a trecut ideea: dar dacă apăs butonul cu cca. o secundă înainte de a "trage"? Ei, bine, asta se pare că era soluţia. Nu vreau deocamdată să iau în considerare lichidele PG (astea cică ar avea Throat Hit mai mare).
Aroma de cămiloi de la Dekang e ok. Mie personal nu mi se pare că ar semăna foarte mult cu cea originală, dar simţurile mele sunt mai ciudate în ultima vreme. Oricum, e destul de neutră ca s-o pot amesteca cu aroma de cireşe. Am picurat direct în rezervor (peste lichidul pus anterior) 3 picaturi de aroma (cea de la Inawera) şi am agitat un pic... Poate mi se pare mie, dar a crescut puţin TH, iar nasul meu începe să "privească" mai prietenos spre aburitoare.
Nu cred că voi mai da banii pe "clasice"... Deocamdată sunt satisfăcut de senzaţii, mai ales că nu sunt probleme de cantitate a fumului. Poate voi trece şi la lichide cu mai puţină nicotină (acum am 18mg/ml).
Începe o nouă perioadă de experimente... parcă mai ieri mâncam gem de prune cu ardei iute... şi să mai zici că istoria nu se repetă în spirală...
Acum mă întorc la alte munci... mama lor de hard-disk -uri care se încing şi pierd date... Mai vedem mâine cum e cu "poftele".

Dileme citadine

Azi am plecat spre muncă împreună cu fiul meu. Nu avem (încă) maşină personală şi nici permis de conducere, aşa că folosim transportul în comun...
Dat fiind că a trebuit să modificăm toate procedurile matinale din cauza micului însoţitor, am ajuns în staţie cu un sfert de oră mai târziu decât în mod obişnuit. Parcă e un făcut: in jurul orei 08:00 (+/- 15 minute) cele mai multe mijloace de transport în comun sunt supra-aglomerate. Cel mai rău este când vrei să urci în autobuz cu un puşti, să faci loc şi altora să urce (n-am "evoluat" până la a crede că transportul în comun a fost creat doar pentru mine) şi dai peste o grămăjoară de dejecţii... o eviţi în ultima fracţiune de secundă, smuceşti mâna copilului care era pe o traiectorie de interceptare cu materiile mirositoare, te agăţi de o bară şi... surpriză: sursa dejecţiilor e un căţel frumuşel, foarte speriat, mai... danez de felul lui, dotat cu zgardă şi lesă.
Urmăresc linia lesei, ca să aflu cine ar trebui să îmi suporte tirada civică. În mai puţin de două secunde, masculul umanoid de la celălalt capăt al lesei intră în vorbă cu fiul meu: "Vezi, că ăsta te mănâncă dacă nu eşti cuminte". Fiul meu răspunde cu aplomb: "Nu prea cred, pentru că e prea mic. Dobermanul nostru e de două ori mai mare şi tot nu mă tem de el."
Evident că mi-a fost deturnată intenţia civilizatoare şi mi-am tras progenitura mai la o parte pentru reiterarea instructajului deja clasic: "până la 14 ani nu vorbeşti cu străinii decât dacă e strict necesar"...
Tocmai ne apropiam de o staţie. Două cetăţene dintr-o etnie "conlocuitoare" încep să admonesteze proprietarul câinelui (chiar înainte de a-l detecta) pentru aroma neplăcută a produsului patrupedului... Încep să-mi spun: "Hopa! Ia te uită cât spirit civic... Extraordinar! Poate chiar mai avem şanse la o societate decentă..." Din păcate optimismul meu matinal a fost foarte prost inspirat: au început să curgă îndemnuri la practici de igienă intimă, cu tot cu denumirile argotice ale părţilor anatomice implicate, apoi s-a trecut la îndemnuri de natură copulativ-oedipiană. Climaxul vocal al celor două a avut loc când au detectat mitocanul de la capătul fără zgardă al lesei care a început să-şi croiască drum spre uşă târând bietul animal speriat printre picioarele celorlalţi. Nu mă mai mir că puştii încep să ştie din ce în ce mai multă anatomie la vârste din ce în ce mai fragede... Încununarea torentului verbal al celor două a fost o pereche de şuturi în coastele şi fesele bietului animal speriat deja de aglomeraţie, zgomot, mişcări şi mirosuri.
"Naturelul meu simţitoriu" s-a revoltat la nedreptatea asta. Bine, vreţi să vă răcoriţi nervii agitaţi de olfacţia neplăcută, dar măcar loviţi imbecilul care târăşte câinele în autobuz fără să-i fi dat şansa să-şi execute ritualul matinal pe lângă vreun tufiş sau pom... Daţi o palmă peste ceafa de sub craniul sec care nu poate concepe să adune dejecţia animalului său de care răspunde moral şi legal. Înjuraţi-l pe cretin, nu pe bietul căţel.
Nici nu-mi pot da seama care m-a enervat mai mult, prin urmare rămân ca măgarul lui Buridan, frustrat de imposibilitatea alegerii paratrăznetului indignării mele... Purtătoarele de fuste multicolore, posesoare ale unui impresionant vocabular anatomico-argotic, sau mitocanul semianalfabet mirosind a praf şi transpiraţie veche de cel puţin o zi? Până să aleg, mitocanul a ajuns în siguranţă pe trotuar, în autobuz s-au mai înghesuit nişte ţaţe şi câţiva copii, iar vocalizele celor două au fost atenuate de scăderea cantităţii de oxigen disponibilă în zona lor...
Din toată tărăşenia n-a rămas decât mirosul pătrunzător, care-i făcea fericiţi pe cei care coborau şi-i deprima crunt pe cei care se bucuraseră c-au reuşit să urce.  Ceilalţi începeau încet, încet, să se insensibilizeze, evitând totuşi să inspire prea adânc sau prea rapid...
Băi, voi aveţi liber arbitru?

Temptare ad quieti fumantem, sed non vapore (2)

Ziceam că împărtăşesc din experienţa cu "aburitul" (cuvântul încetăţenit este "vapat"). Deocamdată nu pot spune decât că cei de la www.ivape.ro chiar vor sa adune clienţi şi să-i şi păstreze.
M-a sunat să confirme comanda, dar a şi comentat-o... Aşa de atent a fost omul la detalii, că a observat că muştiucul de picurare (luat de mine ca să mă dau rotund) n-are ce căuta în comandă, pentru că precizasem că sunt "aburitor începător" şi că achiziţionez prima aburitoare electronică la care muştiucul cu pricina nu se poate folosi.
Deşi a părut puţin jenat că nu avea pe stoc lichidul comandat de mine, n-a ezitat să îl comande la furnizor în timp ce a modificat comanda pentru un alt lichid ales de mine.
După toată chestia cu lichidul, s-a uitat şi la arome. A vrut să se asigure că ştiu ce să fac cu ele şi a reuşit să fie atât didactic cât şi diplomat.
În final comanda a ieşit cu câţiva lei mai puţin, dar era evident că obiectivul era să fiu mulţumit, nu ciupit.
Clar, dacă lucrurile vor merge tot aşa iar marfa este de calitatea preconizată, www.ivape.ro va deveni furnizorul meu pentru "abureli".
Oameni şi firme de genul ăsta îmi dau speranţe de mai bine... Hai "abureală"!

Temptare ad quieti fumantem, sed non vapore

De mult mă încearcă gândul de a mă lăsa de fumat, mai ales de când am (re)început să mai fug câte o zi la munte şi să mai alerg cu bicicleta... Totuşi, obiceiurile de dimineaţă (o "uscată" rapidă până fierbe cafeaua, una la prima jumătate de cană înainte de duş şi una la cealaltă jumătate de cană după duş), obiceiurile de la locul de muncă (procrastinarea frecventă sub pretextul dependenţei, cu corolarul nostalgic al fumatului la W.C.) şi toate celelalte mici plăceri ale vieţii care incumbă folosirea ierbii dracului, m-au împiedicat până acum să fac ceva cu adevărat în direcţia mai sus menţionată.
Din fericire, în zilele noastre avem la dispoziţie o paletă mult mai largă de vicii şi de opţiuni în consumarea acestora decât (să spunem) părinţii noştri... Pe scurt, vreau să trec de la fumat la aburit. Poate de data asta îmi şi iese (abureala).
Am început cu documentarea, prietenul goagăl trimiţându-mă pe coclaurii dubioşi ai unor "netizen"-i atât de discreţi că nici nu aveau ceva scris în pagina de contact, iar prezentarea mărfii avea ceva din discursul politicienilor noştri în plină campanie electorală combinat cu tehnici de intimidare preluate din campaniile anti-fumat şi cu tehnici grosolane de sugestie... Apoi mi-am amintit de minunatul loc numit Softpedia (dacă nu ştiţi de www.softpedia.com ieşiţi de sub piatră acum şi luaţi la cunoştinţă) unde poţi găsi şi informaţii, nu numai programe, mai ales dacă te şi înscrii în forum...
Nu intru în detalii cu alegerea discuţiei din mulţimea de rezultate ale căutării după "tigari electronice", asta o face fiecare în felul lui. Cert este că am găsit câţiva "aburitori" (nimic peiorativ de data asta) foarte bine documentaţi, cu argumente logice şi de bun-simţ, neimplicaţi comercial în "abureală" (exceptând statutul de clienţi). Vedeţi aici http://forum.softpedia.com/index.php?s=c90aeb3e979dc656a6adf983f4bc60f8&showtopic=749747 ce am citit şi eu.
M-am hotărât să comand de la www.ivape.ro un kit "Joyetech eGo-T 1000 mAh passthrough", 30ml lichid cu aromă de tutun şi concentraţia nicotinei de 16mg/ml, 10ml aromă de cireşe şi 10ml aromă de mentă, împreună cu două sticluţe pentru amestecare şi un muştiuc de picurare ca să mă dau rotund. Toată distracţia costă sub 300 RON, inclusiv expediţia din Ploieşti în Bucureşti cu plata ramburs.
Promit să împărtăşesc lumii experienţa personală legată de acest viciu... Mai comentaţi şi voi.

P.S. Postarea asta NU e reclamă. Tocmai am trecut prin AFI Palace Cotroceni unde, în faţa hipermarketului Real, un băieţaş mai "informal" înconjurat de un cordon de dulapuri de sticlă nu ştia de cine sunt produse ţigările electronice pe care le vindea... nu mai vorbesc de garanţie sau, Doamne păzeşte, de plata cu card bancar... Dar puteai să le încerci gratis... cu tot cu germenii lăsaţi cadou de alţi curioşi...

Poveşti pentru oameni mari (şi mici, dacă vor părinţii)

Citesc destul de multe nuvele SF... majoritatea sunt publicate sub o licenţă "Creative Commons", adică gratis cel puţin pentru uz personal. Una din nuvele ("Blindsight" de Peter Watts) are inclusă o mică povestioară care mi s-a părut extraordinar de comică, aşa că m-am gândit s-o traduc spre deliciul puţinilor mei cititori/vizitatori. Textul original în engleză este luat de la http://www.rifters.com/real/Blindsight.htm şi reprodus pentru conformitate la sfârşitul acestei postări.


I-am scris o poveste de culcare, un amestec dezarmant de umor şi afecţiune, pe care am numit-o

Cartea Oogenezei


La început au fost gameţii. Şi deşi era sex, iată, nu exista gen, iar viaţa era în echilibru.
Şi Dumnezeu a spus "Să fie Spermatozoizi": iar unele seminţe s-au micşorat şi au devenit ieftin de produs, apoi au inundat piaţa.
Şi Dumnezeu a spus "Să fie Ovule": iar celelalte seminţe au fost chinuite de năpasta Spermatozoizilor. Şi apoi câteva dintre ele au purtat rod, pentru că Spermatozoidul nu aducea hrană zigotului şi numai cele mai mari Ovule puteau face faţă neajunsului. Şi acestea au crescut şi mai mari la timpul cuvenit.
Şi Dumnezeu a pus Ovulele într-un pântec şi a spus: "Aşteptaţi aici, pentru că mărimea v-a făcut greoaie, iar Spermatozoizii trebuie să vă caute în camerele voastre. Aşadar veţi fi fertilizate intern." Şi aşa a fost.
Şi Dumnezeu le-a spus gameţilor: "Fructul uniunii voastre poate sălăşui în orice loc şi poate lua orice formă. Poate respira aer sau apă sau emanaţiile sulfuroase ale craterelor hidrotermale. Dar să nu-mi uitaţi singura poruncă ce v-am dat-o, care nu s-a schimbat de la începutul timpului: răspândiţi-vă genele."
Şi astfel au apărut pe lume Spermatozoidul şi Ovulul. Şi Spermatozoidul a spus: "Sunt ieftin şi din belşug, iar dacă mă răspândesc cu prisosinţă voi împlini cu siguranţă planul lui Dumnezeu. Întotdeauna voi căuta noi perechi şi le voi abandona când vor avea copil, pentru că sunt multe pântece şi puţin timp."
Dar Ovulul zicea: "Iată, povara procreerii greu mă apasă. Trebuie să port carne ce numai pe jumătate e a mea, s-o port şi s-o hrănesc chiar şi după ce îmi părăseşte încăperea" (pentru că până acum multe din corpurile Ovulelor erau încălzite de sânge şi de altminteri îmblănite). "Nu pot avea decât puţini copii şi trebuie să mă dedic acestora şi să-i apăr la fiecare pas. Şi-l voi face pe Spematozoid să mă ajute, pentru că el m-a băgat în asta. Şi chiar de se va strădui de partea mea, nu-l voi lăsa să hoinărească, nici să se culce cu rivalele mele."
Iar Spermatozoidului aceasta nu-i plăcu.
Iar Dumnezeu a zâmbit, pentru că porunca Sa i-a pus pe Spermatozoid şi pe Ovul în război unul cu celălalt, chiar până şi când au devenit ei înşişi depăşiţi.

I-am adus flori într-o seară melancolică de Marţi, când lumina era perfectă. Am atras atenţia asupra ironiei acelei vechi tradiţii romantice -- organele genitale ale altei specii tăiate şi oferite ca mită precopulatorie -- apoi i-am recitat povestea chiar când urma să ne-o tragem.
Nici până astăzi nu ştiu ce n-a mers bine.

:D


I wrote her a bedtime story, a disarming blend of humor and affection, and I called it


The Book of Oogenesis


In the beginning were the gametes. And though there was sex, lo, there was no gender, and life was in balance.
And God said, "Let there be Sperm": and some seeds did shrivel in size and grow cheap to make, and they did flood the market.
And God said, "Let there be Eggs": and other seeds were afflicted by a plague of Sperm. And yea, few of them bore fruit, for Sperm brought no food for the zygote, and only the largest Eggs could make up the shortfall. And these grew yet larger in the fullness of time.
And God put the Eggs into a womb, and said, "Wait here: for thy bulk has made thee unwieldy, and Sperm must seek thee out in thy chambers. Henceforth shalt thou be fertilized internally." And it was so.
And God said to the gametes, "The fruit of thy fusion may abide in any place and take any shape. It may breathe air or water or the sulphurous muck of hydrothermal vents. But do not forget my one commandment unto you, which has not changed from the beginning of time: spread thy genes."
And thus did Sperm and Egg go into the world. And Sperm said, "I am cheap and plentiful, and if sowed abundantly I will surely fulfill God's plan. I shall forever seek out new mates and then abandon them when they are with child, for there are many wombs and little time."
But Egg said, "Lo, the burden of procreation weighs heavily upon me. I must carry flesh that is but half mine, gestate and feed it even when it leaves my chamber" (for by now many of Egg's bodies were warm of blood, and furry besides). "I can have but few children, and must devote myself to those, and protect them at every turn. And I will make Sperm help me, for he got me into this. And though he doth struggle at my side, I shall not let him stray, nor lie with my competitors."
And Sperm liked this not.
And God smiled, for Its commandment had put Sperm and Egg at war with each other, even unto the day they made themselves obsolete.


I brought her flowers one dusky Tuesday evening when the light was perfect. I pointed out the irony of that romantic old tradition— the severed genitalia of another species, offered as a precopulatory bribe—and then I recited my story just as we were about to fuck.
To this day, I still don't know what went wrong.

Gândul este acţiune potenţială.
Acţiunea conformă cu gândul care a generat-o determină formarea unei structuri (mai stabile) în creier.
Cu fiecare acţiune dusă la bun sfârşit, creierul câştigă structuri.
Acumularea de structuri duce, în timp (după atingerea unei "mase critice"), la un salt calitativ în funcţionarea creierului şi/sau gândirea individului.

Poate părea un raţionament superficial, dar mi-a traversat organul gândirii şi mi-a plăcut. Nici măcar nu ştiu dacă sunt original (probabil că nu), dar tot îmi place.

Ce ar fi daca...

... concetăţenii noştri ar fi mai normali (cu mai mult bun-simţ, mai curaţi, mai educaţi etc.)?
Păi am avea numai de câştigat:

• mijloacele de transport în comun nu vor mai fi blocate câte 5 minute în plus la cel puţin fiecare 3 staţii din cauza unor persoane care-şi închipuie că transportul public e ceva susţinut de banii unor fraieri doar ca să-i servească exclusiv pe ei, supraponderali urât-mirositori, zgomotoşi care se grăbesc spre nicăieri cu tupeu de gablonţ, bişniţari şi bişniţărese cu mărfuri pe cale de a expira în drum spre trotuarul aglomerat pe care-l vor strangula pe jumătate... (pe un parcurs de doar 12 staţii ar veni o întârziere de aproximativ 20 de minute);
• oamenii ar fi mai sănătoşi dacă n-ar face mereu cunoştinţă cu balele, mucii, vomele şi alte fluide corporale pe care unii dintre semenii noştri le împrăştie prin mijloacele de transport în comun (nici bunicii/bunicile nu-şi prea mai admonestează nepoţii când strănută fără a pune batista - nu mâna - în dreptul nasului şi gurii, nici "normalii" nu se mai sesizează la "anormalii" care-şi şterg mucii pe bare, scaune sau orice alte suprafeţe la îndemână);
• s-ar cheltui mai puţin cu salubrizarea oraşului dacă locuitorii lui n-ar mai distruge coşurile de gunoi parcă pentru a-şi oferi motiv de a arunca oriunde diverse mizerii;
• am fi mai zâmbitori dacă n-ar trebui să suportăm multele nesimţiri ale semenilor noştri mai mult sau mai puţin apropiaţi.

Lista de mai sus nu este exhaustiva si este evident dominată de experienţe personale recente. Poate exagerez, dar sunt prea obosit de bunii mei concetăţeni care habar n-au ce înseamnă de fapt civilizaţia, chiar dacă afişează ultimele modele de telefoane mobile şi de tablete (pun pariu că le folosesc la mai puţin de 5% din capacitate şi asta mai mult pentru sonerii cu manele).

Adaptor WiFi cu AR5523 - XUbuntu 11.10 amd64

I have XUbuntu 11.10 amd64 and a Bandridge CNW4102 USB Wifi adapter. This solution is based on http://forum.ubuntu-it.org/index.php/topic,391516.0.html and it works for me (but I suppose it will work with most AR5523 based adapters).
First determine that you need AR5523 firmware:
[Folosesc XUbuntu 11.10 amd64 şi am un adaptor WiFi pe USB Bandridge CNW4102. Această soluţie e bazată pe http://forum.ubuntu-it.org/index.php/topic,391516.0.html şi a funcţionat pentru mine (dar cred că ar funcţiona pentru cele mai multe adaptoare bazate pe AR5523).
Pentru început determinaţi dacă aveţi nevoie de firmware-ul AR5523.]

~$ sudo lsusb

Bus 001 Device 007: ID 0d8e:7801 Global Sun Technology, Inc. AR5523

Before succeeding, at he end of the line it said "(no firmware loaded)"... so here we go:
[Înainte de reuşită, la finalul liniei scria "(no firmware loaded)"...]

1. Get the AR5523 firmware souces from SVN and unpack them
   [Obţineţi sursele pentru firmware-ul de AR5523 şi dezarhivaţi-le]
   

   ~$ svn co svn://svn.berlios.de/fullstory/ar5523/trunk/ ar5523
   ~$ wget http://verein.lst.de/~hch/ar5523.tgz
   ~$ tar xf ar5523.tgz ar5523/uath-ar5523.bin --strip 1

2. Build the *deb package for your adapter. In the aforementioned tutorial, the next command didn't have the -d switch and resulted in a failure due an unsatisfied dependency "Unmet build dependencies: debhelper (>= 9.20120115)". I've used the -d switch because I've had debhelper installed already and the only shortcoming was the version.
   [Construiţi pachetul *deb pentru adaptorul dvs. În tutorialul menţionat anterior, comanda următoare nu avea comutatorul -d şi a eşuat datorită unei dependinţe nesatisfăcute "Unmet build dependencies: debhelper (>= 9.20120115)". Am folosit comutatorul -d deoarece aveam instalat debhelper şi singura problemă era versiunea.]
   

   ~$ cd ar5523 && dpkg-buildpackage -us -uc -d

3. Install the package.
   [Instalaţi pachetul.]
   

   ~/ar5523$ sudo dpkg -i ../ar5523-source*deb

4. Build and install an ar5523-modules-* package for your system, using Module-Assistant.
   [Construiţi şi instalaţi un pachet ar5523-modules-* pentru sistemul dvs. folosind Module-Assistant.]
   

   ~/ar5523$ sudo m-a a-i ar5523

5. Install the device firmware.
   [Instalaţi firmware-ul pentru dispozitiv.]
   

   ~/ar5523$ sudo mkdir /usr/local/lib/firmware

   ~/ar5523$ sudo mv ../uath-ar5523.bin /usr/local/lib/firmware

6. Load the ar5523 module.
   [Încărcaţi modulul ar5523.]
   

   ~/ar5523$ sudo modprobe ar5523

   ~/ar5523$ modprobe -l |grep ar5523

   misc/ar5523.ko

7. Verify your device has an available interface.
   [Verificaţi dacă dispozitivul dvs. are o interfaţă disponibilă.]
   

   ~/ar5523$ sudo iwconfig

   lo no wireless extensions.
   eth1 no wireless extensions.
   wlan0 IEEE 802.11bg ESSID:off/any
   Mode:Managed Access Point: Not-Associated Tx-Power=20 dBm
   Retry long limit:7 RTS thr:off Fragment thr:off
   Encryption key:off
   Power Management:off
   

8. Now you can use your WiFi adapter (configure it via ifconfig, Network-Manager etc.)
   [Acum vă puteţi folosi adaptorul WiFI (configuraţi-l prin Network-Manager etc.)]

I hope that was useful.
[Sper că a fost util.]